Demult, tare demult, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân, care făcea jucării. Tot anul el meșterea cu dragoste și răbdare. Toate jucăriile făcute de el erau minunate și nu semănau una cu alta!
În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter mergea în oraș, pentru a-și vinde jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, așa că meșterul le vindea pe bani foarte puțini.
Dar asta nu-i scădea bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care…
Meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului, se opri să privească printr-o fereastră. Știa că acolo locuia o familie săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii din acea căsuță.
Trei copii visau cu voce tare:
— Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
— Ne-am juca împreună și nu ne-am certa niciodată pentru el.
Bătrânul meșter știa că nu mai avea nicio jucărie… și tare ar fi vrut să le dăruiască micuților măcar una.
Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundul sacului. Astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a îndeplinit!
În drum spre casă, bătrânul gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere.”. Și cum mergea el așa, pe gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
— Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare ca puiul de căprioară se rănise la un picior. Bătrânul îi legă rana și îl ajută să se ridice.
Atunci, făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glasul limpede, ca al unui copil:
— Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini.
Și cât clipi, în fața bătrânelului apăru o sanie fermecată, purtată în zbor de mulți reni fermecați. Hainele sărăcăcioase ale meșterului se preschimbară în veșminte frumoase, de culoare roșie.
Bătrânul se urcă în sanie, fără să stea prea mult pe gânduri și zbură către cerul înstelat până departe, în Laponia, unde îl așteptau cu nerăbdare mulți spiriduși veseli.
Spiridușii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materiale se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată.
Moș Crăciun îi îndruma pe spiriduși și împreună făceau jucării, tot mai multe și mai frumoase, astfel încât fiecare copil din lume să primească jucăria pe care și-o dorește.
De aceea, se spune că noaptea Crăciunului este cea în care visele tuturor copiilor din lume se împlinesc.
https://www.twinkl.ro/teaching-wiki/povestea-lui-mos-craciun
